IMPORTANŢA DIMENSIUNII TACTILE ÎN SPAŢIUL PUBLIC

Autor/autori: Asist. drd. arh. Alexandra VIȘAN

Rezumat: Spațiul public poate fi privit, din punct de vedere fizic, ca zonă definită de o suită de suprafețe verticale, orizontale, oblice, curbe. Datorită caracteristicilor ce țin în special de vizual și tactil, suprafețele modifică percepția spațiului construit. Se dorește atragerea atenției asupra modului în care dimensiunea tactilă, proprie suprafeței de călcare, înțeleasă ca material și textură, poate influența percepția spațiului public. Indiferent de poziția statică sau dinamică, individul percepe calitățile suprafeței mai întâi vizual, iar apoi îi simte măsura prin intermediul membrelor inferioare. Percepția în mișcare a spațiului public face ca o parte din informația vizuală să dispară. Sunt pierdute detalii datorită timpului scurt de observație, dar în urma contactului nemijlocit cu planul de călcare, individul se concentrează asupra acestuia primind informații de natură tactilă. Poziția suprafeței, înclinația avută, caracteristicile elementelor și materialelor ce o compun, determină senzații, ce modifică felul în care ne deplasăm, dar și modul în care interpretăm spațiul construit. A înțelege ceea ce însemnă spațiul public, pe lângă componenta de natură sociologică, însemnă a te raporta la el prin intermediul tuturor simțurilor. Arhitectul și urbanistul trebuie să aibă în vedere dimensiunea tactilă în conformarea și ierarhizarea spațiile publice pentru toate tipurile de utilizatori. Cald/rece, natural/artificial, lucios/rugos, moale/dur, umed/uscat sunt calități de natură tactilă ce se referă la suprafețele care determină spațiul construit. Diferențierile făcute la nivelul materialelor și al texturilor folosite pentru realizarea pavajelor, pot exprima delimitarea, semnalizarea diverselor tipuri de spații ale mișcării, acțiunii și odihnei. O percepție corectă a calităților spațiului public trebuie să includă dimensiunea tactilă, altfel locuitorul orașului devine un simplu privitor al unui joc superficial de volume, fiind lipsit de interacțiunea cu mediul construit

Cuvinte cheie: tactil, suprafețe, pavaj, materiale, texturi

Abstract: From a physical point of view, public space can be perceived as a zone defined by a suite of vertical, horizontal, oblique and curved surfaces. Due to their visual and tactile characteristics, surfaces can modify our perception of what is built around us. This paper wants to draw attention to the mode in which the tactile dimension, specific to the surfaces on which we step, can influence our perception of the public space. Regardless of their static or dynamic position, a person first becomes aware of the qualities of a surface through their visual sense and only after that it can „sense” it by walking on it. As soon as we start moving through a space, part of the visual information fades away. Because we don't take the time to observe everything that is around us, we lose sight of important details, but by making direct contact with the surfaces we are unconsciously forced into feeling and constantly receiving tactile input from them. Every property of a surface such as its relative position, its inclination angle or the characteristics of the elements and materials that compose it, creates a unique sensation which influences the way in which we glide through it, but also helps us to better understand what is built around us. In order to fully grasp the true meaning of a public space, one must make an effort to engage all of one's senses in regards to the surroundings. Both the architect and the urban planner must take into consideration the tactile properties in order to be able to create urban spaces that cater to all types of users. Tactile dichotomies such as hot vs cold, soft vs hard, natural vs artificial, smooth vs rough are the ones that determine the attributes of everything that is built around us. Dissimilarities between different types of materials and textures used to construct the pavements are the ones that set the boundaries between individual spaces where we move, act or simply rest. The residents of the city should always be able to feel the public spaces through the tactile dimension, otherwise there is a great risk of alienating them and making them feel like simple viewers surrounded by superficial constructions to which they lack any connection

Keywords: tactile, surfaces, pavements, materials, textures

DOWNLOAD PDF